​Mulți ani am crezut că a avea emoții sau a-mi arăta emoțiile este un semn de slăbiciune, și că emoțiile sunt etichetate ca fiind bune sau rele. De asemenea, nu mă simțeam în zona mea de confort când persoane din jurul meu își exprimau emoțiile, indiferent dacă erau din cele bune sau din cele rele.

Eram ignorantă din punct de vedere emoțional.

Pentru mine, școala de coaching Mind Learners a reprezentat punctul de cotitură. Petrecând trei luni alături de alte 13 femei uimitoare, şi parcurgând Programul Transformational Coaching livrat de Alecsandra Lițu și Carmen Șidon, m-au ajutat să identific credințele care mă ţineau pe loc, inclusiv credințele limitative legate de emoții, şi m-au ajutat să-mi dau voie să-mi exprim fricile, și să depășesc unele dintre comportamentele mele ce trădau neîncredere în mine.

Fără experiența școlii de coaching, nu aș fi devenit cu adevărat interesată să fiu conștientă de emoții și să le înțeleg. Fără să îmi doresc să înțeleg emoțiile, nu aș fi fost atrasă să mă înscriu la Programul de Emotions Centered Coaching livrat de Dan Newby.

Sunt în curs de alfabetizare emoțională – “în curs” pentru că eu văd “alfabetizarea emoțională” ca pe o călătorie de viață, nu ca pe o destinație.

Există o distincție între „învățarea despre emoții” și „învățarea emoțiilor”. Distincția poate fi bine înțeleasă ca diferența dintre „a privi cum se face” și „a face ceva singur”. După cum spune Dan Newby, „învățarea are loc din interior spre exterior”. Înțelegerea profundă a emoțiilor vine din unirea conceptuală, înțelegerea conceptelor, ideii și logicii, cu cea experiențială, a sta cu emoțiile, a simți energia lor, a le numi, a le îmbrățișa.

Emoțiile ne afectează comportamentul fără a le observa activ.

Evaluarea cognitivă care duce la o emoție se face în mod inconștient, deci doar pentru că cineva nu este conștient de o emoție, nu înseamnă că nu îi afectează comportamentul.

Mintea inconștientă este capabilă să proceseze de 500.000 de ori mai multe informații pe secundă decât mintea conștientă (Lipton, 2015), astfel mesajele emoționale vor fi decodate mai repede. Acest aspect este vital pentru nivelul scăzut al duratei existente de atenție.

Cu alte cuvinte, așa cum spune Dan Newby „nu există să fim vreodată fără o emoție”. Dacă înțelegem că emoțiile reprezintă energia care ne mișcă, putem vedea că ele sunt întotdeauna prezente, indiferent că suntem ocupați sau inactivi.

Emoțiile sunt nediscreționare.

Chiar dacă afișăm emoțiile în mod diferit în funcție de cultura noastră, educație, experiențe din trecut, emoțiile sunt prezente în fiecare ființă umană de la naștere până la moarte. Suntem ființe emoționale.

Emoțiile nu sunt întotdeauna confortabile și majoritatea dintre noi am încercat să amorțim durerea provocată de acestea cu distrageri, lucru ce a funcționat temporar. Și, de fapt, evitarea unei emoții este predispoziția emoției de negare, adică refuzul de a crede ceva ce vedem sau simţim. Opusul negării este emoția de acceptare, ceea ce înseamnă că ceva “este așa cum este”, chiar dacă nu suntem de acord cu lucrul respectiv, nu îl susținem sau nu ne place.

Privind cu acceptare emoţiile şi a faptului că suntem fiinţe emoţionale, facem un pas înainte în a deveni alfabetizați emoțional.

Emoțiile sunt departe de a fi „doar un sentiment”.

Emoțiile sunt răspunsuri de nivel inferior care au loc în regiunile subcorticale ale creierului (de exemplu, în amigdala, care face parte din sistemul limbic) și a neocortexului, unde au loc gândurile conștiente, raționamentele și luarea deciziilor. Aceste răspunsuri creează reacții biochimice și electrice în corp care îi modifică starea fizică, ceea ce înseamnă că emoțiile sunt reacții neurologice la un stimul emoțional.

În timp ce emoțiile sunt asociate cu reacțiile corpului, care sunt activate prin neurotransmițători și hormoni eliberați de creier, sentimentele sunt experiența conștientă a reacțiilor emoționale. Provenite din regiunile neocorticale ale creierului, sentimentele sunt luminate de emoții și modelate de experiențe personale, credințe, amintiri și gânduri legate de acea emoție specifică. În concluzie, un sentiment este produsul secundar al creierului nostru care percepe o emoție și îi atribuie un anumit sens.

Emoțiile fac parte dintr-un proces continuu de evaluare cognitivă și feedback. Acest proces a evoluat pentru supraviețuirea noastră. Acest proces stă la baza deciziilor noastre, nu doar a celor referitoare la cum să acționăm, ci și în cine să avem încredere.

Emoțiile sunt vitale pentru luarea deciziilor.

Emoțiile fac parte din mecanismul nostru cognitiv și ne sfătuiesc cu privire la deciziile noastre cele mai logice. Chiar dacă avem toate motivele logice și raționale pentru a lua o decizie, este, de asemenea, necesar să şi “simțim” acea decizie.

Studiile arată că 95% din cogniţia noastră se întâmplă în creierul nostru emoțional, și s-a constatat faptul că atunci când oamenii au avut deteriorată zona creierului în care sunt generate și procesate emoțiile, în ciuda faptului că încă mai puteau utiliza logica, indivizii care erau goliți de emoții nu reușeau să ia nicio decizie.

Acest lucru poate fi văzut și în dezvoltarea inteligenței artificiale. Chiar dacă algoritmii logici se îmbunătățesc continuu, cea mai mare provocare este de a găsi o cale prin care creierul artificial să poată discerne valoarea posibilelor alegeri pe care le are de făcut.

Astfel, emoțiile sunt evaluări ale situațiilor care determină supraviețuirea și bunăstarea. Dacă un mesaj nu ne face să simțim ceva, este puțin probabil să acționăm în funcție de el. Deci, trebuie să ne gândim la emoții ca la niște linii directoare pentru fiecare decizie, fără de care nu ar exista nicio acțiune.

Emoțiile nu sunt bune sau rele.

Așa cum am făcut şi eu în trecut, noi tindem să etichetăm emoțiile confortabile ca fiind “bune” și pe cele inconfortabile ca fiind “rele”. Și dintr-o perspectivă etică, “bun” înseamnă “corect” și „rău” înseamnă „greșit”. Astfel, consecința acestui raționament este că vom face un efort pentru a avea mai multe „emoții bune” și mai puține „emoții rele”. De asemenea, considerăm faptul că persoanele care experimentează și arată “emoții bune” sunt superioare din punct de vedere moral.

Adevărul este că emoțiile ne permit să facem anumite acțiuni și ne împiedică să facem altele.

O emoție „rea” de care fug oamenii este furia. Valoarea adusă prin trăirea emoției de furie este că ne spune dacă ceea ce credem noi este just sau injust, dacă una dintre valorile noastre a fost sau nu încălcată. Astfel, dacă nu am avea disponibilă emoția de furie, am fi ignoranți cu privire la valorile noastre și la lucrurile sau ființele care sunt importante pentru noi.

Nu suntem emoțiile noastre.

Emoțiile nu ne definesc, ci doar le experimentăm. Așa cum spune Dan Newby „există o distincție între faptul că avem o emoție și o emoție ne are pe noi”. Înțelegerea acestei distincții este importantă, deoarece ne permite să răspundem la emoțiile noastre în loc să reacționăm la emoțiile noastre. A răspunde la emoțiile noastre înseamnă să ne oprim, să observăm și să reflectăm la acestea. A reacționa la emoțiile noastre înseamnă a fi prinși în ele, deoarece predispoziția noastră la emoție este mai rapidă decât suntem capabili să gândim.

Chiar dacă este demonstrat faptul că reacția noastră emoțională este mai rapidă decât răspunsul nostru intelectual, a fi într-un proces de alfabetizare emoțională presupune instruirea proprie pentru a face spațiu între experimentarea unui eveniment și reacția la acesta.

Cea mai profundă formă de înțelegere a altei persoane este prin emoția empatie.

Un pas important în a deveni alfabetizați emoțional implică curiozitatea de a afla și de a înțelege emoțiile trăite de oamenii din jurul nostru, fiind conștienți că ale noastre comportamente sunt influențate de emoțiile noastre.

Empatia implică o schimbare de perspectivă de la a îi observa pe ceilalți din exterior, la a ne imagina cum se simt ei în interior, cum se simt ei în pielea lor, cu experiențele și trecutul lor, și privind lumea prin ochii lor.

Alfabetizarea emoțională este un domeniu important de învățare pentru lideri, profesori, coachi și părinți.

Îmbrățișarea alfabetizării emoționale ne crește capacitatea de a construi relații sănătoase, atât din punct de vedere personal cât și profesional. Identificând și depășind convingerea limitativă că emoțiile sunt o problemă, va fi mult mai ușor să reflectăm și să înțelegem că majoritatea provocărilor din viața noastră provin din lipsa de înțelegere emoțională a noastră și a cel din jur.